Asupra ințelepciunii vieții de Arthur Schopenhauer

modified 20/04/2024 22:38

«Fericirea nu este un lucru ușor, e dific s-o găsim în noi și imposibil s-o găsim aiurea» – Chamfort

E ideea centrală a cărții. Chiar dacă Schopenhauer e cunoscut ca fiind un filosof pesimist, în carte acesta ignoră total această ideea a sa (scrie despre asta încă în introducere), și scrie despre arta de a fi fericit. Prin asta, Schopenhauer are în vedere o viață „pe cât se poate de plăcută și de fericită […] care ar fi preferabilă neexistenței”.

Împărțirea fundamentală

Schopenhauer urmează împărțirea lui Aristotel a bunurilor vieții omenești:

1. Ceea ce este cineva – personalitatea, sănătatea, caracterul, inteligența;
2. Ceea ce are cineva – averea;
3. Ceea ce reprezintă cineva – faima, imaginea.

El argumentează că ceea ce este cineva este determinat de natură, de aceea determină fericirea unui om mai mult decât celelalte două: cineva inteligent, sănătos sau cu un temperament mai bun va fi mereu mai fericit ca cineva bogat, dar bolnav, sau cineva faimos, dar depresat.

Tot aici, el spune că fiecare dintre noi trăiește într-o lume a sa, și 2 persoane diferite vor vedea și simți fix aceeași întâmplare (moartea unui prieten, o insultă adusă la adresa noastră, un succes sau un eșec etc.) total diferit, în dependență de bogăția interioară. Realitatea nu este nimic altceva decât viziunea noastră asupra realității. Lumea e așa cum o vedem noi

Mai spune Schopenhauer că ceea ce suntem e determinat de natură, și nu poate fi schimbat. Deci, natura ne fixează, o dată pentru totdeauna cât de fericiți putem fi (o inteligență mai mare va face posibil plăceri mai înalte, ceea vor produce teoretic )

Fragmente din carte

Capitolul 1

• Comparate cu adevăratele privilegii personale, toate privilegiile rangului, nașterii, ale bogăției sunt ca niște împărați de pe teatru alăturea cu împărații cei adevărați
• Pentru fericire este mai însemnaată cauza care se află în noi decât cea care vine de la lucrurile din afară (Metrodorus)
• Aceleași întâmplări sau împrejurări externe impresionează pe fiecare în mode deosebit. […] fiecare din noi trăiește într-o altă lumea. Căci adevărata noastră realitate sunt propriile noastre idei.
• Lumea în care trăiește fiecare atârnă mai întâi de modul lui de a o vedea
• Aceeași întâmplare care într-un cap plin de spirit se arată cu atâta interes rămâne o întâmplare obișnuită din lumea de rând dacă se răsfrânge într-un cap sec.
• Fiecare e vârât în conștiința sa ca și în pielea sa, și trăiește numai în ea. Pe scenă unul face pe prinț, altul pe ministru, altul pe slugă, dar în miezul unei astfel de înfățișări se află la toți același lucru – un biet actor cu grijile si nevoile lui.
• Partea obiectivă a actualității și a realității este așejată în mâna soartei, și prin urmare schimbătoare: cea subiectivă suntem noi înșine, de aceea ea este esențial neschimbătoare
• Marginile puterilor intelectuale unui om îi fixează capacitatea pentru plăcerile mai înalte o dată pentru totdeauna.
• Un cerșetor sănătos e mai fericit decât un împărat bolnav